Iubirea și gelozia

DEX-ul zice că gelozia este un “Sentiment chinuitor şi obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că fiinţa iubită îi este necredincioasă”… dar, ca de multe ori, explicațiile DEX-ului mai mult mă nedumiresc decât să mă lumineze.

Toți știm că un om care ține bani în casă are două gânduri posibile: să-i păstreze până îi cheltuiește sau să-i păstreze veșnic… primul e varianta naturală, căci banii sunt făcuți să circule… al doilea e cel nesănătos, care aduce doar probleme persoanei în cauză. La fel și cu iubirea… ea e făcută să circule și presupune din start mai mult de o persoană.

Problema este că iubirea, în majoritatea cazurilor, este departe de a se putea numi astfel… dar, în lipsa atât de acută de exemple, numim ceea ce majoritatea experimentează drept iubire. Astfel, atunci când vine vorba de a iubi pe altcineva când suntem deja într-o relație, automat cineva se va simți ofensat, gelos, invidios, supărat, etc, din simplul fapt că tot ce numim iubire este diluat cu o anumitã dorință de a poseda, devenind astfel o afacere de genul “a da la schimb” sau și mai simplu egoism.

Dacă cineva ca mine (sau altcineva) o să vină să spună că iubirea trebuie să fie multiplă și nicidecum singulară, o să spuneți că-i nesătul(ă), nimfoman(ă) sau (dacă vă lipsesc termenii ăștia “intelectuali”) pervers(ă) și desfrânat(ă)… și asta pentru simplul fapt că ei numesc “iubit(ă)” acea persoană de care se simt atrași fizic și cu care au avut sau intenționează să aibă relații intime, iar pentru restul au doar clasicul atașament.

În toate cazurile, omul simte gelozia atunci când o persoană pe care o consideră “bun propriu” ajunge și iubitul(a) (“bunul propriu” al) altcuiva, față de care el va simţi (în cel mai bun caz) repulsie. Iar asta este foarte important, deorece dacă îi lipsește sentimentul acesta negativ față de acea persoană atunci va dispare automat și sentimentul de gelozie. E ca și cum ți-ai lăsa copiii să se joace împreună cu tine căci îi iubești pe toți la fel, iar ei se simt bine împreună fãrã sã fie geloşi sau invidioşi. În unele cazuri însă, acest proces este și prost înțeles, iar unii ajung să zică: “eu nu sunt gelos/geloasă, eu nu am inhibiții sexuale”. Astfel de persoane au eliminat inhibițiile, dar au uitat să adauge iubirea, căci un om care se lasă condus de dorințele lui sexuale nu cunoaște iubirea autentică a sufletului.

Aşa cum existã mai multe tipuri de oameni, tot la fel existã mai multe feluri de a iubi şi implicit mai multe feluri de a o exprima. Unii oameni simt nevoia sa fie tandri deoarece așa reușesc ei să-și exprime cel mai bine iubirea, alții își transfigurează iubitul(a) fiindcă astfel ajung ei să se poată dărui total, iar o altă categorie au nevoie de declarații de iubire și/sau de contact intim pentru a-și arăta iubirea. Pentru cineva care-şi transfigureazã în tãcere fiinţele dragi totul este bine şi frumos chiar dacã iubeşte 1000 de persoane, de ce atunci o relaţie intimã cu mai multe iubite (iubiţi) trebuie sã fie un lucru rãu? Dacă s-ar întâmpla să aveți o iubire imensă pentru cineva anume și ați descoperi că el se simte la fel de fericit și în preajma altcuiva, oare l-ați priva de ea doar pentru a vă satisface orgoliul?… mă îndoiesc profund, căci iubirea adevărată este diametral opusă orgoliului.

Și aici revin de unde am plecat, anume că iubirea pe care o resimte omul de rând este departe de a se putea numi astfel, tocmai pentru că de cele mai multe ori el identifică acest sentiment cu atașamentul, posesivitatea și gelozia, iar pentru mulți iubirea există doar dacă conține o doză suficientă din toate acestea. Dar dacă iubirea ar însemna fericirea celuilalt mai mult decât fericirea proprie (sau cel puţin la fel), dacă pe primul loc ar fi fericirea partenerei (partenerului), oare credeți că gelozia ar mai avea loc?… cu siguranță da, la un muzeu de antichități, dar niciodată într-o astfel de iubire.

Fidelitatea în iubire înseamnã perseverenţã în ceea ce priveşte profunzimea ei şi nicidecum în limitarea persoanelor care sã beneficieze de o astfel de iubire. Astfel, cãsãtoria poate fi de multe ori un ajutor pentru cei superficiali care-şi doresc aprofundarea sentimentelor, însã n-ar trebui sã ajungã niciodatã o obligaţie care sã încorseteze sentimentul iubirii curate.