Bine și rău
Mereu am considerat că totul depinde de punctul de vedere pe care îl ai la momentul respectiv. Astfel, ceea ce azi e un lucru bun, mâine poate va fi rău pentru simplul motiv că-ți vei fi schimbat optica (ex: azi cineva îți spune că laptele e sănătos iar mâine că e dăunător). La fel, dacă ceva are gust bun nu înseamnă că e chiar bun (sănătos), etc. De aici și până la a spune că binele și răul sunt relative (și deci iluzorii) e doar un pas, pe care evident că l-am trecut și am considerat așadar că orice lucru bun este și rău în același timp (pentru un canibal trecerea la regim carnivor e un lucru bun, dar același regim e rău pentru un vegetarian), ajungând pe urmă la concluzia că unitatea de măsură a binelui (sau a răului) nu este o unitate de măsură valabilă.
Până aici toate bune s-ar putea spune, nu? Dar evident ceva a mers rău, căci Murphy știe el ce spune când afirmă că „atunci când toate merg bine, ceva cu siguranța a mers rău” 🙂 Și binențeles că ceva a mers rău, căci cum ar mai putea spune cineva că raționamentul său e bun (sau rău) dacă nu există unitate de măsură a binelui și răului?
Deci, am urmat îndemnul lui Eminescu care zicea „Tu te-ntreabă și socoate/ Ce e rău și ce e bine”. Și am aflat astfel că binele și răul există, dar la fel și relativitatea lor. Poate că ați avut cu toții ocazia să vedeți măcar odată genul de tabele care pe o parte indică intrarea într-un oraș iar pe cealaltă ieșirea din el. Cam așa e și cu binele și răul. Depinde în ce direcție te îndrepți, tabela îți va arăta că mergi bine sau că mergi rău.
Toți avem scopuri mai mici sau mai mari și acestea generează în viața noastră anumite sensuri și direcții pe care le urmăm. Ceea ce ne ajută să ne atingem scopul este un lucru bun, iar ceea ce ne îndepărtează de scopurile noastre devine un lucru rău. Din acest motiv, deși cele două sunt relative, ele sunt foarte reale.
Binele divin sau binele universal valabil este acela care urmează direcția iubirii adevărate. Dacă ai mereu în suflet iubirea atunci tot ceea ce faci va fi un lucru bun, căci direcția iubirii adevărate este și va fi mereu frumosul, veselia și fericirea la cotele cele mai înalte („iubește și fă ce vrei”, nu-i așa?). Și am mai descoperit în căutările mele că binele și răul sunt precum lumina și întunericul. Sau cum obișnuia cineva să spună: „binele este absența răului și răul este absența binelui”.
