Ea și El (doi)
(fragmente)
Ea (monologând tristă): „Le-am oferit tot ce puteam să le dau și să le ofer. Le-am mărturisit tot ce-am simțit și am trăit. Iar tot ce-am primit în schimb a fost un mare ‘MEH!’…”
Ea (monologând pierdută): „Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.”
El (împărtășindu-i tristețea): „Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă”
Ea (realizând că nu mai era singură): „Iartă-mă că nu te-am ascultat!”
El (compasiv): „Iartă-ne că n-am știut să-ți fim alături…”
Ea: „Și acum?…”
El: „Acuma învățăm din greșeli și mergem mai departe.”
Ea (melancolică): „Fără EA nu există ‘mai departe’…”
El (glumind): „Cu EA și cu ‘MEH’ nici atâta!”
Ea (zâmbind): „Mi-a fost dor de voi!… Să nu mă mai lăsați niciodată să decid singură!”
El (hotărât): „De acum înainte vei decide tot singură. Noi doar te vom susține cu idei și sugestii.”
Ea (nesigură și emoționată): „Nu pot singură! Voi face iar aceleași greșeli.”
El (zâmbind): „Aceleași sigur nu, căci vom fi aici să-ți aducem aminte. Dar vei face altele noi la care te vom ajuta să tragi învățăturile potrivite.”
