Și totuși… ce este iubirea?

Știți ce-am descoperit recent? Că suntem semidocți în majoritatea domeniilor. Adică învățăm să mergem doar ca să nu cădem în șanțuri, învățăm să vorbim doar până știm să spunem ce ne doare, învățăm să privim doar cât să vedem pe unde mergem și multe altele.

Și uite așa învățăm din toate atât cât considerăm că avem nevoie. Și ne folosim de ele tot atât. Parcă am vrea să terminăm de învățat întreg universul și în această cursă contra-cronometru uităm pentru ce le învățăm.

Iubirea este și ea printre aceste lucruri învățate “din mers” și pe jumătate. Chiar și cel ce umblă s-o aprofundeze uită de multe ori că iubirea este o artă ce trebuie trăită și nu teoretizată. Și nu pentru că e uituc, ci pentru că e obișnuit ca să învețe din experiențe foarte puțin și să meargă cât mai repede înainte.

Dacă mergem să facem cumpărături ne vom lovi de câteva zeci de obișnuințe în doar câteva minute. Dar cea care e mai relevantă acum, e că majoritatea încă atribuie banilor valorile lor vechi, deși e evident pentru toți că acestea s-au schimbat de ani de zile. La fel facem cu toate celelalte lucruri, le învățăm până la gradul de obișnuință și apoi trecem mai departe. Dacă ne-am obișnuit să mergem strâmb vom merge la fel mereu, dacă ne-am obișnuit să scriem neinteligibil e foarte probabil să nu mai folosim scrisul de mână ca să ne facem înțeleși. Și multe multe altele, printre care evident și sentimentele noastre.

Știm să ne atașăm de tot ce ne e drag fiindcă așa am fost învățați să facem. Învățăm să plângem când pierdem lucruri dragi sau să petrecem când le obținem fiindcă toată lumea face la fel în astfel de momente. Învățăm să ne întristăm când primim o palmă și să ne bucurăm dacă primim cadouri. Dar întotdeauna nu punem la îndoială că ceea ce simțim s-ar putea să fie rezultatul lecțiilor trecute neînvățate sau învățate doar pe jumătate.

După cum am început să spun, iubirea este o artă. Iar ca și în orice artă, nu poți spune că cineva nu o are doar pentru că nu a ajuns maestru. Astfel, dacă cineva nu cunoaște decât atașamentul nu poate fi etichetat că nu știe să iubească, însă se poate spune că mai are multe de învățat.

Din cauza acestui fenomen, neînțelegerile datorate obișnuinței grăbite de a eticheta pe cineva după ce spune sunt foarte frecvente. Și ne-am cam obișnuit să spunem “te iubesc” indiferent de culoarea acesteia, deși pentru unii iubirea e în majoritate siguranță, iar pentru alții e atracție erotică. La fel ea poate fi dorință de a conduce, dorință de a dărui etc. Iar pentru unii iubirea poate înseamna chiar totul.

În altă ordine de idei, iubirea este un singur sentiment care poate lua o multitudine de culori în funcție de situație. Dar ceea ce se știe sigur despre ea, cu adevărat, e faptul că poate crește infinit de mult. Căci, chiar și atunci când credeți că ați atins punctul culminant, apare mereu oportunitatea de a vă depăși limitele proprii.