Relația perfectă

Majoritatea oamenilor sunt infectați de „virusul“ relațiilor și tot ceea ce fac trece prin prisma acestuia. Trăim într-o lume în care dacă nu-l iei în considerare pe cel de lângă tine ești rău, iar dacă îl iei în considerare înseamnă că ești bun. O lume în care dacă faci ce fac ceilalți ești ok, iar dacă nu atunci ești nonconformist. O lume care se aranjează ore întregi doar pentru o întâlnire. O lume care caută relația perfectă prin fiecare por al pielii și prin fiecare respirație pe care o are.

Suntem mai mereu în căutare de „întâlniri“: la o cafea, la o bere, la o țigară. Tot ce facem trebuie să fie și este parcă realizat pentru întâlnirea cu restul lumii. Trăim parcă doar pentru apariția noastră pe scena acestei societăți.

Mă uitam recent la un film și am realizat că mai toți caută să se cupleze. Lumea e plină de „lecții de cuplat“ și de „sfaturi pentru agățat“. La orice colț de stradă ți se spune și ți se arată cum trebuie sau cum nu trebuie să te comporți dacă vrei să ai parte de o relație cu o persoană de sex opus (și nu numai) sau altfel spus cum să ai parte de sex.

Da, lumea e orientată preponderent sexual și deși scoate pe gură cuvinte precum „te iubesc“, n-are absolut nici o tangență cu acest subiect. Suntem toată viața în căutarea relației perfecte și chiar dacă o găsim, gustăm puțin din ea și apoi trecem să căutăm alta. Suntem pur și simplu pătrunși de „virusul“ relațiilor atât de mult încât căsătoria a devenit o necesitate pentru cei care n-au noroc la agățat și o povară pentru cei implicați în una.

Sincer să fiu n-ar fi nimic în neregulă dacă lumea ar căuta ce-și dorește și viceversa (să-și dorească ce caută). Dar ei caută relația perfectă și atunci când apare se oftică că nu e iubirea perfectă. E ca și cum ai căuta armăsari dar te aștepți să găsești unicorni. Pentru unii e cu atât mai dificil să facă diferența cu cât cele două noțiuni au același sens pentru ei. Căci relația perfectă e în mintea lor identică cu iubirea perfectă… și deși prima se referă strict la exterior și a doua doar la ceva interior, ei refuză totuși să vadă vreo diferență între ele.

Ca și concluzie, consider că dacă omul are pretenția la o căsătorie perfectă, atunci să nu caute tehnici de agățat (căci partenera/partenerul de viață nu e o pradă de vânător) și nici metode de armonizare a relației de cuplu (căci căsnicia nu e grădiniță pentru adulți). Dacă vreți o căsnicie reală atunci încetați să învățați cum să vă purtați cu ea/el și învățați oameni buni să iubiți!!!