Dumnezeu și iubirea

Pentru mulți Dumnezeu a ajuns un “lucru” la fel de abstract ca și matematica… majoritatea sunt atât de prinși de tot ce le oferă această lume materială, încât credința în Dumnezeu a ajuns mai rău decât un simplu proiect ratat al unor visători iremediabil pierduți. Da, știu, e ușor să dăm vina pe X circumstanță sau pe Y deficitul de cultură sau pe Z lipsă de timp… cu toate astea, dacă tragem linie, se poate vedea că nici X, nici Y și nici Z nu ne-au împiedicat vreodată să-L căutăm plini de iubire pe Acela căruia acum am putea fi mândri să-I spunem Tată.

De obicei, printre atei, am găsit cele mai năstrușnice motive de a nu-L căuta pe Dumnezeu. Unul dintre acestea e simpla și binecunoscuta lene, care spune: “de ce trebuie să-L caut? de ce nu vine El la noi și să ne scutească de efortul îndelungat și costisitor de a-L căuta?”. Sau orgoliul care spune: “ce nevoie am de El? EU am fost cel care a trebuit să fac totul cu mâna mea, EU mi-am câștigat singur pâinea fără ajutorul Lui”. Dar nici cu cei mulți așa-ziși credincioși nu mi-e rușine, ei spun de cele mai multe ori: “de ce să-L mai caut? dacă am nevoie de El știu unde-L găsesc, e chiar după colț în clădirea aia înaltă cu turnulețe și clopote” sau “EU nu trebuie să-L caut căci e mereu cu mine, dacă am nevoie de ceva EU îi cer și El îmi dă… ei, nu chiar întotdeauna… bine, bine, bine, de cele mai multe ori niciodată, dar câteodată se întâmplă ce-i cer, aia nu se pune?”.

Cred că una dintre cele mai teribile motive e acela al prezenței Sale: “dacă tot e Omniprezent de ce nu-L pot vedea și eu?”… păi pentru simplul fapt că e singura cale prin care putem fi complet liberi. Dacă ar fi să comparăm puterea de a pedepsi a omului cu cea a lui Dumnezeu care este Omnipotent, vă puteți da seama ușor că anihilarea totală a omului pentru orice greșeală capitală ar fi la ordinea zilei. De ce? pentru simplul fapt că poate și pentru că nimeni nu e perfect înaintea Lui. Dar atunci, constrânși de amenințarea cu anihilarea, noi n-am avea nici o libertate, fiindcă am fi obligați (de amenințarea pedepsei) să fim niște simple marionete fără voință proprie. Oricine cu bun simț își poate da seama că pentru Dumnezeu această situație nu poate fi deloc plăcută, cu siguranță nu pentru un Dumnezeu înțelept. Astfel, singura soluție este ca El să rămână ascuns cât timp este necesar sau atât timp cât poate să o facă. Aici o să spuneți desigur “cum adică? trebuie să poată, doar pentru El orice-i posibil”. Da, poate, dar datorită legilor naturale pe care El Însuși le-a creat și pe care El însuși le respectă, există circumstanțe când încălcarea acestor legi e mai de dorit decât respectarea lor (ex: păstrarea armoniei în întreg vs parte) … iar în astfel de circumstanțe se află acum și scumpa noastră lume.

Vă mai aduceți aminte de parabola cu grâul și neghina? ideea de bază e că există un moment al secerișului, iar acel moment îl parcurgem și noi acum. Mai precis a început în decembrie 2012 (sună cunoscut? 🙂 ) Trâmbițele au început deja să se audă în toată lumea… vreți să ghiciți cât o să dureze și când o să aibă loc momentul culminant?

Acest articol l-am scris pentru cei care nu s-au decis încă dacă să fie grâu sau neghină. Și deși îl aveam de un an în așteptare m-am gândit totuși să-l postez acum datorită unui film de pe internet (filmul nu mai e disponibil). Mă îndoiesc că am spus ceva nou, însă sper să vă ajute să vă hotărâți să-L căutați cu iubire pe Dumnezeu, căci datorită ei mai avem și azi această umilă șansă.

Dumnezeu să vă binecuvânteze c-ați avut răbdarea să mă citiți până la capăt!