Iubirea și înțelepciunea

Dintotdeauna mi-am pus întrebări despre lucruri pe care majoritatea spun că le fac dar, de fapt, din cauza limitărilor de limbaj și a ignoranței, ei nu-și dau seama că nu le-au făcut niciodată cu adevărat. În ziua de azi omul folosește înlocuitoare și surogate pentru aproape tot ceea ce face, pentru simplul fapt că el a învățat să vorbească dar nu a învățat să se exprime. Altfel spus, aproape tot ceea ce el spune are sens și noimă doar pentru el, nu și pentru cei din jurul său.

Un exemplu bun este grupul de cuvinte “deștept, inteligent, înțelept”. În unele cazuri, chiar și în DEX, cele trei cuvinte exprimă același lucru, dar e la fel cu a spune că 10 lei e totuna cu 100000 de lei sau că iubirea e totuna cu atașamentul. Cele trei cuvinte exprimă de fapt trei cazuri diferite. Astfel, a fi deștept înseamnă să ai o capacitate mare de a învăța (în sensul de memorat) diverse lucruri. Inteligența e capacitatea mentală de a face conexiuni între lucrurile cunoscute. Iar înțelepciunea e “inteligența” inimii. În cuvinte puține e imposibil de exprimat ce este cu adevărat înțelepciunea. În ziua de azi sunt aproape inexistenți cei care pot s-o definească cu adevărat, însă sunt destui care pot s-o deosebească în viața de zi cu zi.

Sunt multe cazuri, în discuțiile pe care le avem cu alții, în care spunem lucruri fără nici o logică, dar despre care ne dăm seama că sunt astfel abia după ce le-am spus. La fel, multe din cele spuse sunt lipsite de înțelepciune. Toate din simplul motiv că, atunci când le-am spus, nu le-am analizat din punctele de vedere al logicii și respectiv inimii. Astfel, când spunem ceva fără logică, înseamnă că n-am analizat logic ceea ce am spus sau ne-a lipsit capacitatea de a o face. Iar dacă spunem ceva fără urmă de înțelepciune, denotă faptul că nu l-am analizat din puncul de vedere al inimii sau ne-a lipsit capacitatea de-a o face.

Un exemplu simplu e acela de a spune cuiva că va muri într-o zi de Paște după ce i-ai dovedit că ști ce spui. O astfel de manifestare denotă lipsă de înțelepciune, deoarece (separat de intențiile cu care ai făcut acea dezvăluire) privezi persoana de bucuria de a sărbători toate zilele de Paște prin care va trece vreodată. La fel, orice altă discuție pe care o avem cu cineva poate fi cauza suferințelor pe care alții le pot avea. Mulți vor spune că nu e adevărat, că ei doar au vorbit și nu au dat cu paru’. Dar noi niciodată nu stăm să analizăm în întregime impactul pe care-l pot avea cuvintele asupra altor oameni. Când vorbim avem impresia că în minte se nasc toate cuvintele, dar deși se formează în mintea noastră, ele provin din sufletul nostru. Astfel tot ceea ce spunem ori percepem ajunge la și de la sufletul nostru prin filtrul minții, deci tot ceea ce exprimăm ajunge să fie influențat de experiențele pe care le-am avut, de emoțiile și gândurile pe care le-am întreținut. Fiecare are în final un alt punct de vedere pe care nu-l putem experimenta decât empatizând cu acea persoană (care este de fapt un efect clasic al iubirii reale și adevărate). Adică vom ajunge să fim înțelepți doar iubind. Iisus spunea că iubirea și înțelepciunea sunt precum flacăra unei lumânări și lumina acesteia, acolo unde este una este și cealaltă, iar unde lipsește una lipsesc amandouă.

Când dă un ban cerșetorului, omul nu se gândește că îi alimentează starea actuală și că astfel, în loc să-l ajute să se schimbe, îl motivează să-și păstreze modul actual de a fi. Un mod înțelept de a ajuta un cerșetor e să-l aduni de pe stradă și să-l ajuți să se pună pe picioare din punct de vedere financiar, dar majoritatea vor reveni la vechiul obicei fiindcă nu sunt obișnuiți să se lupte pentru o viață mai bună sau nici nu vor să facă acest lucru. Însă e mai simplu să-i dai un ban și să te minți că-l ajuți, decât să intri în lumea lui și să-l ajuți să iasă din ea, dovedind astfel că îți pasă cu adevărat.

Omul înțelept nu spune tot ce gândește, dar ce spune gândește

Un om înțelept

Unui om care iubește dezinteresat îi vine foarte ușor să fie și să se exprime echilibrat, astfel că el va fi mereu un înțelept desăvârșit, dar celui ce are în suflet egoismul, ura și gâlceava, îi va fi greu (poate chiar imposibil) să facă diferența între un cuvânt înțelept și unul inteligent.

Mulți probabil vor spune că toate astea sunt irelevante pentru viața omului de zi cu zi. Și la fel vă va spune și băbuța ce umblă toată ziua în bârfe, că astea-s toate baliverne. Și au dreptate toți. Căci dreptatea, ca și frumusețea, este în ochii privitorului. Și dacă vom privi totul din punctul de vedere al logicii, e normal să vedem peste tot câștig sau pierderi, ură, egoism și frustrare, dar dacă privim din punctul de vedere al iubirii putem ajunge cu adevărat să înțelegem frumusețea jocului divin al vieții, al cărui curs îl putem modifica după cum poftim și care ne va umple atunci de bucurie. Dar nu pentru că-l putem controla (căci vom realiza atunci deșertăciunea), ci pentru că vom înțelege cu adevărat acest joc divin numit iubire. Căci doar cel ce o are cu adevărat o poate înțelege datorită luminii pe care o emană: înțelepciunea.