Fericirea (I)

Ce este fericirea? Fericirea este acel ceva pe care toți ar vrea să-l aibă, dar nimeni (sau aproape nimeni) nu-l caută.

O să spuneți că e o minciună, fiindcă tot ce faceți are ca scop fericirea voastră. Da, are ca scop să vă facă fericiți, dar asta nu înseamnă că voi aveți ca scop fericirea voastră. Dacă considerați că banii vă pot face fericiți, nu înseamnă că aveți ca scop fericirea, ci banii. La fel, dacă o familie sau o casă vă pot face fericiți, o să vă luați familia sau casa drept scopuri, nu fericirea. Astfel, nimeni nu caută cu adevărat fericirea, ci caută diverse lucruri pe care ei consideră că-i fac fericiți. Și în goana după miile de lucruri pe care ajung să și le dorească, oamenii uită să-și mai dorească fericirea și se implică atât de mult emoțional și psihic în obținerea miilor de lucruri pe care le doresc, încât obținerea unora din ele abia le oferă motivația de a continua să le caute și pe restul, însă nicidecum fericirea râvnită.

Și uite așa oamenii se focalizează pe lucruri lipsite de importanță, lucruri care ajung să le producă neliniști, dureri de cap, insomnii și nelipsitul stres. Azi suntem învățați cum să ne luptăm pentru ceea ce ne dorim, cum să dăm din coate pentru a obține o poziție favorabilă și binențeles cum să facem față neliniștilor, durerilor de cap, insomniilor și stresului… dar mai nimeni nu te învață să fi fericit… asta e ca și cum ai fi învățat să te ferești de bombele inamice în timp ce încerci să-l bombardezi, în loc să fi învățat să faci pace ca să nu trebuiască să te ferești de bombe.

Și atunci vă pun o întrebare de bun simț: cum să fi fericit dacă mereu ești focalizat pe mii de lucruri care îți produc mai multă nefericire decât întreaga cantitate de fericire pe care ți-ai imaginat vreodată că o poți avea?… vă spun eu: nu poți! Și asta pentru simplul fapt că nu vă doriți fericirea.

Cei care-și doresc să fie fericiți și CAUTĂ SĂ AJUNGĂ astfel, știu că fericirea e în interior și deci nu are nevoie de modelarea exteriorului pentru a o produce. Căldura soarelui de vară nu are nici o vină pentru nefericirea ta, căci tu ești cel care dă importanță acestui fapt și o privește astfel. La fel, orice experiență este doar o experiență, noi suntem cei care îi atribuim emoții și personalitate (de cele mai multe ori negative). Cine ne oprește să ne bucurăm de toate experiențele prin care trecem?… nimeni în afară de noi înșine.

E drept că de mici suntem învățați să depindem de anumite lucruri (mâncare, apă, somn, etc) și că lipsa acestora trebuie să ne producă nefericire, dar nu e obligatoriu să fie astfel. Suntem capabili să ne reeducăm în așa fel încât toate nevoile să nu ne mai facă nefericiți, căci atâta timp cât fericirea e în noi și nu în afara noastră avem toată puterea de a o face să se manifeste.