Fericirea (II)

Educația de orice natură poate fi re-orientată, punctele de vedere se pot modifica, iar obișnuințele se pot înlocui cu altele… dacă toate astea sunt posibile vă puteți întreba pe bună dreptate de ce nu sunteți fericit 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână?

Cel care caută mâncare găsește mâncare. Cel ce caută bani, îi găsește. Oricine caută ceva, îl va găsi mai devreme sau mai târziu. Chiar și cel ce caută mizeria și ura își atinge scopul. Deci, de ce nu ar găsi omul fericirea dacă o caută?

“Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea, excelența nu este un act, ci un mod de viață” spunea Aristotel. La fel au spus-o și alții de-a lungul timpului în diverse forme. Legea atracției sau legea rezonanței exprimă în alte cuvinte ceea ce Iisus a spus foarte clar: “cere și ți se va da, bate și ți se va deschide, caută și vei găsi”. Tot El a spus că celui ce are i se va mai da, iar celui ce nu are i se va lua și ceea ce are… nu întâmplător pe maestru îl face practica. Lucrurile asemănătoare tind să se adune, iar lucrurile care se adună se înmulțesc… și cu cât sunt mai multe cu atât atrag mai mult lucruri de același fel și ajung să se multiplice singure.

Cu fericirea e la fel, cu cât ești mai fericit (sau mai nefericit) cu atât devii pe zi ce trece mai fericit (ori mai nefericit)… lucrurile mărunte care te fac fericit (ori nefericit) tind să se înmulțească și cu cât sunt mai multe cu atât se înmulțesc mai repede… DAR (repet DAR) nu lucrurile în sine ne măresc fericirea, nu acumularea lucrurilor sau repetarea acțiunilor care ne fac fericiți (ori nefericiți) contribuie la amplificarea fericirii (sau nefericirii) noastre, ci atitudinea noastră față de ele.

Noi suntem cei ce dictăm dacă un lucru, o acțiune sau un eveniment ne fac ori ba fericiți… căci nu acestea sunt importante, ci atitudinea noastră față de ele. Altfel spus, mulțumirea noastră e cea care contribuie la fericirea noastră… dacă suntem mulțumiți cu ceea ce avem, suntem și fericiți… dar noi suntem nefericiți mai tot timpul, tocmai fiindcă nu suntem mulțumiți niciodată… mereu vrem altceva, uitând să fim mulțumiți cu ce avem… și, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, realizăm că nimic nu ne mai mulțumește… ne blazăm și ne plictisim foarte repede, lucru care se amplifică într-un mod atât de alarmant încât îmbătrânim emoțional la nici 25 de ani, devenind incapabili să mai simțim bucuria ori fericirea adevărată.

Dar după cum spuneam la început, toate se pot modifica, inclusiv modul nostru de a aborda realitatea care ne înconjoară, căci toate există și se manifestă din cauza acestuia. Dacă suntem convinși că viața este o luptă și că viața e dură și foarte grea, atunci chiar așa este.