Partea plină a paharului

De cele mai multe ori când am auzit “povestea” cu partea plină și cea goală a paharului am privit-o ca un clișeu pe care mulți îl folosesc în conversații ca să omoare timpul. Și chiar așa și este. Recent am realizat însă că această simplă și banală analogie exemplifică într-un mod plastic și ideal pe cel fericit și pe cel nefericit. Și în același timp arată în mod clar de ce anume e fericit cel fericit și de ce este nefericit cel nefericit.

Optimistul este evident cel care vede partea plină a paharului și pesimistul pe cea goală. Ce e mai drăguț la această analogie e tocmai partea cu “văzutul” pe care nu mulți ajung s-o înțeleagă, dar care e de fapt chiar esența ei.

Cică trăia odată o femeie care tot timpul era tristă și plângea, motiv pentru care a fost poreclită “femeia care plânge”. Într-o zi cuiva i s-a făcut milă de ea și a întrebat-o de ce e tristă și nefericită mereu, iar ea și-a început povestea. Cum că avea doi fii și amândoi aveau câte un magazin, unul de pantofi și unul de umbrele. Astfel, zicea femeia, când era timp frumos și soare nu mergea afacerea celui cu umbrele, iar când era ploaie nu mergea afacerea celui cu pantofi. Așa că femeia avea motive să fie îngrijorată și nefericită indiferent de vreme. Omul i-a sugerat însă să vadă partea bună a lucrurilor, anume că atunci când e soare și frumos merge afacerea celui cu pantofi, iar când plouă merge afacerea celui cu umbrele. Femeia a acceptat și de atunci a fost denumită “femeia care râde” căci era veselă și fericită tot timpul.

Utilitatea unui pahar stă în partea goală a acestuia.

Proverb Zen

Mulți vor spune că lucrurile în viață nu sunt la fel de simple și au dreptate, dar nu e nimeni vinovat pentru modul în care vedem lucrurile, decât noi înșine. Într-o zi am auzit pe cineva întrebând intrigat de ce s-au gândit unii să pună un gard de beton înalt de 2m în jurul unui teren plin cu scaieți, iar eu i-am răspuns fără să mă gândesc: “ca să ai peste ce sări”. 🙂

Viața e plină de evenimente dintre cele mai diverse, atât de diverse încât am ajuns să fiu convins că nu evenimentele contează ci atitudinea noastră față de ele. Și chiar așa și este. Orice eveniment are părți bune și rele. Dacă noi nu le vedem pe amândouă nu înseamnă că ele nu există. Dacă ne încăpățânăm să vedem doar partea goală a paharului, la fel, nu înseamnă că nu există o parte plină.

Eu mereu am încercat să-i mulțumesc pe toți și să-i ajut pe toți să fie fericiți. Am realizat însă că nici dacă aș avea o iubire și o perfecțiune dumnezeiască ca a lui Iisus tot n-aș reuși performanța asta, căci mereu va fi cineva incapabil să vadă frumosul, binele și lumina chiar și acolo unde acestea strălucesc în toată splendoarea lor.

Și aici e și șmecheria drăguță din această analogie. Cea cu “văzutul“. Pentru cei capabili să o vadă e clar ca lumina zilei că pentru a fi fericiți trebuie să fim capabili să vedem partea bună a vieții. Și da, poate unii avem nevoie de antrenament sau de ajutor ca să nu vedem gardurile drept ziduri ce trebuie sparte sau copacii drept mori de vânt care trebuie doborâte, însă nimeni nu s-a născut învățat. Și pentru cei ce n-ați înțeles cele trei articole cu fericirea (I, II, III), poate veți pricepe acuma de ce am spus că mulțumirea este esențială. 😉